Telefon : 0762 177 437 | Email: office@clarityvision.ro
Consultatii oftalmologice copii:

Intr-un ambient confortabil, medicii nostri specialisti abordeaza, diagnosticheaza si trateaza urmatoarele afectiuni ale copilului dumneavoastra:

Depistarea viciilor de refractie

Pacientul este investigat cu AutorefractoKeratomentru care ne indica cu o precizie de 80-90% puterea de refractie a corneei(dioptria de distanta/permanenta a pacientului), iar apoi ajutati de trusa de lentile si proiectorul de teste/ optotip, medicul specialist sau optometristrul stabileste presbitia (ochelarul de aproape).

Tot cu acesta aparat putem prin keratometrie sa prescriem lentile de contact, in special pentru pacientii cu miopii.

Asa cum le spune si numele, de vicii de refractie, aceste afectiuni au in comun refractia anormala a luminii la trecerea acesteia prin mediile transparente ale ochiului.In ochiul normal (emetrop), razele luminoase care il strabat se proiecteaza exact pe retina.

Evaluarea refracţiei

Refracţia se referă la modul în care razele de lumină sunt refractate atunci când trec prin cornee şi cristalin. Evaluarea refracţiei îl ajută pe oftalmolog să vă prescrie o lentilă corectoare care să vă confere vederea cea mai clară. Oftalmologul poate folosi un refractometru computerizat pentru a vă evalua ochii şi pentru a estima soluţia pentru corectarea unei erori de refracţie;

Printre aceste vicii de refrctie se numara:

Miopia

Miopia presupune formarea imaginii in fata retinei deoarece, fie ochiul este mai alungit (miopie axiala), fie cornea are o convergenta prea mare(miopie refractiva); Se corecteaza cu lentile divergente ("de minus"), care au rolul de a deplasa imaginea pe retina (fie ochelari,fie lentile de contact) Miopiile pot fi mici (simple) atunci cand nu depasesc 3 dioptrii, medii intre3-6 dioptrii,mari intre 6-9 dioptrii si forte peste 10 dioptrii. Evolutia miopiilor este lent progresiva.Unele forme isi opresc evolutia la o anumita valoare, altele progreseaza pana la dioptrii foarte mari. In general miopiile de peste 10 dioptrii se insotesc de leziuni importante ale retinei -coroidoza miopica.In aceste cazuri acuitatea vizuala este net afectata si din nefericire, nu este corectabila nici prin ochelari sau lentile de contact, nici prin operatie.

Hipermetropia

Hipermetropia este o anomalie refractiva in care imaginea se formeaza in spatele retinei,fie datorita ochiului prea scurt(axiala),fie datorita corneei care nu este suficient de convergenta(refractiva). Hipermetropiile pot fi mici (pana la 4 dioptrii) ,medii (4-6 dioptrii), sau mari,peste aceste valori. Corectarea se face cu lentile convergente(“de plus”),care aduc imaginea pe retina(ochelari sau lentile de contact). Daca nu este corectata din timp (de la varsta de 2-3 ani), hipermetropia mare sau medie si uneori chiar si mica, poate duce la o scadere importanta a vederii numita ambliopie, irecuperabila la varste mai mari sau la adult nici prin ochelari,nici prin operatie.

Ambliopia sau „ochiul leneş” este consecinţa insuficientei dezvoltări a vederii în cursul primilor ani de viaţă (de la naştere până la 6-9 ani) la un ochi (ambliopie unilaterală) sau, mai rar, la ambii ochi (ambliopie bilaterală). Procesul de ambliopizare are loc la nivel cortical printr-un mecanism de supresie sau privaţiune.

Cauze: Ambliopia are multiple cauze. In principiu, orice afectiune care impiedica unul sau ambii ochi sa formeze o imagine clara si focalizata poate produce ambliopie. Cele mai frecvente cauze care ii determina aparitia sunt:

  • strabismul (afectiunea in care ochii nu mai au capacitatea sa focalizeze aceeasi imagine in acelasi timp);
  • anisometropia (diferenta mare de dioptrii);
  • miopia (tulburarea vederii de departe);
  • hipermetropia (vederea intetosata);
  • diferitele afectiuni ale cristalinului - precum cataracta - sau ale corneei Presbiopia

Presbiopia apare in jurul varstei de 40 de ani si consta in afectarea vederii de aproape. Se datoreaza scaderii acomodatiei oculare. Se recomanda ochelari cu lentile convergente("de plus"), purtati numai la aproape (scris,citit, cusut,etc). Hipermetropii pot deveni mai repede presbiti, pe cand miopii,in functie de valoarea miopiei, mai tarziu sau niciodata, in sensul ca pot vedea de aproape fara ochelari pana la varste inaintate.

Astigmatismul Astigmatismul inseamna o aberatie de sfericitate a corneei, astfel incat cornea nu are o dioptrie uniforma pe toata suprafata sa, fiind diferita de la un meridian la altul. In aceasta situatie, razele de lumina care o traverseaza, nu se vor proiecta pe retina intr-un singur focar ci in focare diferite si imaginea astfel formata va fi neclara si deformata. Exista si forme de astigmatism datorate cristalinului (mai rare), sau induse chirurgical, in special la operatiile de cataracta. Astigmatismele pot fi pur corneene, simple, miopice sau hipermetropice, atunci cand deformarea corneeana vizeaza un singur meridian, pot fi compuse sau mixte, miopice si hipermetropice. Ca si in cazul hipermetropiilor, astigmatismele nedepistate si corectate la timp, pot duce la ambliopie de diferita grade(scadere de vedere irecuperabila). Corectarea astigmatismelor se face cu lentile cilindrice, de plus sau de minus, sau combinatii sfero-cilindrice, in functie de tipul acestora.

Strabism

Strabismul este afectiunea in care ochii nu mai au capacitatea sa focalizeze aceeasi imagine in acelasi timp, este pierderea paralelismului intre cei doi ochi.

Pentru strabism nu exista o singura cauza. Strabismul poate aparea din mai multe motive,de aceea diagnosticul precoce este foarte important in tratamentul lui.

Copilul trebuie consultat de un medic specialist oftalmolog imediat dupa nastere si in perioada copilariei, chiar daca nu acuza vreo problema cu privire la ochi .

Daca intr-o familie sunt cazuri in care unuia dintre membri le “ fuge ochiul”, cresc si sansele copilului sa aiba strabism. In timpul copilariei, adica dupa varsta de 2 ani in general,tulburarile oculare sunt cauzate de obicei de strabism.O tendinta de aparitie a strabismul la un copil poate aparea dupa o boala cu temperatura mare sau dupa o trauma cauzata de o cazatura, de operatii, de accidente.

Exista si “strabisme din nastere” adica cele observate inca din primele zile de viata si care continua sa fie prezente si dupa varsta de 6 luni. Recomandarea noastra este ca ele sa fie examinate cat mai devreme de catre medicul specializat in oftalmologie pediatrica.Examinarea copilului sub un an necesita un specialist de copii si nu un oftalmolog de oftalmologie generala deoarece protocolul, mijloacele si experienta sunt complet diferite. Sa nu uitam ca sub aparenta unui ochi “care fuge” se pot ascunde lucruri grave, prezenta unor afectiuni organice care fac ca ochiul respectiv sa nu vada sau sa vada foarte slab: cataracta congenitala, malformatii ,afectiuni ale nervului si retinei, uneori si tumori. La copii miza tratamentului in strabism este recuperarea sau obtinerea vederii binoculare , adica a capacitatii de a vedea normal atat cu fiecare ochi in parte cat si binocular, tridimensional.

Strabismul la adult

Exista doua mari categorii: strabismele cu origini in copilarie si strabismele dobandite care influenteaza miscarile oculare, rezultate in urma unor traumatisme, unor infectii, a unor afectiuni vasculare sau tumori cerebrale sau afectiuni generale (ex. diabet, boli endocrine, boli cardiovasculare,hipertensiune,etc). Se stabilesc intai cauzele care au dus la aparitia strabismului si se trateaza. In general apar plangeri de vedere dubla ;la aceste deviatii dupa un anumit timp va fi necesara interventia chirurgicala. In tratamentul de strabism, metodele sunt utilizarea de ochelari ,uneori tratament ortoptic cu instrumente speciale, ocluzie, tratament cu o varietate de picaturi precum si aplicarea tratamentului chirurgical.

Simptomele Strabismului

  • Pierderea paralelismului dintre ochi
  • Lacrimare
  • Dureri oculare
  • Cefalee
  • Vedere dubla
  • Pierderea imaginii tridimensionale
  • Vedere incetosata
  • Torticolis

NISTAGMUS

Nistagmusul este definit ca o mişcare involuntară, repetitivă, de du-te vino a ochilor, uni sau bilaterală. După vârsta de debut, nistagmusul are o formă neonatală/infantilă si o formă dobândită. Nistagmusul congenital apare la naştere sau în primele luni de viată şi mai este denumit nistagmus motor congenital sau nistagmus infantil.

Pacienţii cu nistagmus congenital nu au şi alte patologii asociate, cum ar fi afecţiuni ale retinei sau nervului optic sau diverse afecţiuni neurologice. De aceea, înainte ca diagnosticul de nistagmus congenital să fie considerat, trebuie făcute o serie de investigaţii pentru a elimina aceste afecţiuni.

Trebuie investigat neurologic, clinic şi imagistic orice nistagmus apărut după vârsta de 6-9 luni, din sarcină patologică, cu istoric de prematuritate, expunere la droguri, acuitate vizuală scăzută, fotofobie, sau dacă mişcările sunt disconjugate, verticale, aritmice.

Nistagmusul congenital prezintă de obicei mişcări orizontale ale ochilor, deşi au fost observate şi mişcări verticale sau rotatorii. În general, pe măsură ce pacientul înaintează în vârstă, amplitudinea nistagmusului scade şi frecvenţa creşte. Mişcarea se intensifică la oboseală, la emoţii, la eforturile de atenţie.

Unii pacienţi cu nistagmus congenital pot prezenta şi mişcări asociate ale capului.

Semne clinice:

  • De obicei ambii ochi sunt implicaţi iar mişcările sunt orizontale si simetrice
  • Amplitudinea nistagmusului de obicei descreşte în convergenţă
  • 50% din pacienţi prezintă şi strabism convergent
  • Poate fi asociat cu mişcări ale capului
  • Nistagmusul dispare în somn și descreşte când ochii sunt închişi
  • Există o direcţie preferată a privirii (zona neutră) care determină adoptarea unei poziţii specifice a capului - torticolis (capul întors spre partea opusă a poziţiei de blocare). Menţinerea timp îndelungat a acestei poziţii poate determina afectarea în timp a musculaturii cervicale.
  • Nu există alte afecţiuni oftalmologice sau neurologice asociate Cauza nistagmusului congenital nu este cunoscută. Au fost identicate mai multe moduri de transmitere ereditară. Determinarea acuităţii vizuale se face iniţial binocular şi apoi monocular, utilizând un ocluzor translucid în locul celui negru. Ocluzia totală a unui ochi accentuează nistagmusul şi scade acuitatea vizuală.

  • Tratamentul conservator:

  • Ochelarii sau lentilele de contact nu vindecă nistagmusul deşi îl pot reduce; purtarea lor este necesară pentru a corecta defectele de refracţie.
  • Tratamentul ambliopiei prin ocluzie, penalizare optică sau atropinizare atunci când ocluzia accentuează oscilaţiile.
  • Prismele sunt folosite fie pentru corecţia poziţiei compensatoare (cu baza în direcţia poziţiei compensatoare), fie pentru a stimula convergenţa (cu baza temporal)
  • Tratamentul medicamentos are efect de scurtă durată şi efecte secundare importante, cum ar fi sedarea.

  • Tratamentul chirurgical:

    Două tipuri de intervenţii chirurgicale se practică mai frecvent in nistagmus:

    • În nistagmusul cu „zona neutră” se pot muta ochii în aşa fel încât direcţia de blocare să fie în privirea drept înainte astfel că se elimină poziţia compensatoare a capului şi implicit problemele musculaturii scheletice generate de menţinerea timp îndelungat a unei astfel de poziţii.
    • În nistagmusul fără „zona neutră” sau în nistagmusul cu acuitate vizuală scăzută se poate face o recesie a celor patru muşchi drepţi orizontali, pacienţii prezentând o reducere cu 50% a amplitudinii nistagmusului şi astfel a timpului de recunoaştere a imaginilor.

    Nici una dintre cele doua intervenţii chirurgicale nu elimină în totalitate nistagmusul ci doar îl diminuează.

AMBLIOPIA

Ambliopia reprezintă o scădere a acuităţii vizuale unilaterală sau bilaterală,este o afectiunea prin care un ochi are o capacitate mai redusa ca celalalt de a vedea.

Daca nu este tratat la o varsta potrivita vederea redusa poate persista pe tot parcursul vietii. Foarte rar, la dioptrii mari se poate intalni la ambii ochi.

Vederea este o deprindere invatata de creier din pruncie. Nou nascutii vad siluetele fara a le distinge, dar in jurul varstei de 6 luni invata sa recunoasca culorile si sa vada tri-dimensional. Daca la un ochi este o eroare de refractie,deviatie sau cataracta mai mare decat la celalalt, acel ochi va invata sa vada incetosat. In cazul in care ambliopia nu este tratata la nou nascut sau in primii ani ai copilariei aceasta stare va ramane permanenta.

Ambliopia este o afectiune care poate fi prevenita. Se vor purta ochelari adecvati pentru a ajuta ochiul lenes sa functioneze, ochiul sanatos va fi acoperit cu un bandaj, aceasta fiind fiind formula originala de tratament. Daca copilul are mai mult de 3 ani tratamentul ortoptic si tratamentul pentru ambliopie poate fi de durata si se incearca redarea capacitatii de a vedea cu ambii ochi.

CATARACTA

Cristalinul reprezinta lentila ochiului transparenta. Insa se poate intampla ca acesta sa devina opaca. Afectiunea care provoaca opacifierea cristalinului se numeste cataracta.

Modificarea transparentei cristalinului ochiului impiedica patrunderea razelor de lumina in interior si atunci vederea omului se inrautateste. Cataracta poate afecta cristalinul in intregime sau doar o parte din acesta. Se disting doua tipuri de cataracta: cataracta congenitala si cea dobindita.

Cataracta dobindita (primitiva) poate aparea la un ochi sanatos – care nu a suferit nici o afectiune,sau in urma unui traumatism (cataracta traumatica).

Cauzele aparitiei cataractei pot fi diferite: poate fi o trauma, o dereglare a alimentatiei tesutului ochiului, legata de varsta, actiunea radiatiei, diabet, unele afectiuni ale ochiului (de exemplu, glaucomul) sau particularitatile ereditare ale organismului dumneavoastra.

Numai specialistul poate stabili daca suferiti de cataracta. Noi putem observa ca obiectele din jur nu se vad clar, au conturi sterse, indeosebi la lumina orbitoare,imaginea incepe sa se dubleze si frecvent apare fotofobia. Un ochi poate sa vada mai bine decat altul. Pupila, care de obicei este neagra, se poate deveni alba sau poate capata o nuanta galbuie.

Unica metoda de tratament a cataractei este inlaturarea cristalinului opacifiat pe cale chirurgicala. Investigatia are loc absolut fara dureri.

Pentru ca perioada de dupa operatie sa treaca repede si fara complicatii, urmati sfaturile specialistilor nostri:

  • Primele doua-trei saptamani dupa operatie, incercati sa nu dormiti pe partea ochiului operat;
  • Nu frecati ochiul operat cu maniile si nu apasati asupra lui;
  • Cand faceti dus sau baie, aveti grija, ca apa sau spuma de sapun sa nu patrunda in ochi;
  • Pe strada purtati ochelari de soare;
  • Straduiti-va sa nu supuneti ochiul operat oscilatiilor bruste de temperatura: primele trei luni dupa operatie abtineti-va de la frecventarea bailor fierbinti, bazinului si baii cu abur;
  • Nu ridicati greutati.

GLAUCOMUL

Glaucomul este o afectiune cronica a ochilor, care se manifesta prin cresterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic si diminuarea vederii Glaucomul este o boala oculara grava, care frecvent conduce la orbire incurabila.

In prezent, exista doar o singura cale de prevenire a orbirii ca o consecinta a glaucomului: diagnosticul oportun si tratamentul corect.

In cazul glaucomului are loc afectarea nervului optic. Acest fapt conduce la ruperea legaturii dintre globul ocular si creier: imaginea, care apare pe retina, nu se mai transmite la creier.

Din pacate, glaucomul este o afectiune destul de raspandita. De aceasta boala sufera, in special, persoanele cu o varsta de peste 40 de ani. Insa glaucomul ii poate afecta si pe tineri (glaucomul juvenil) si chiar pe nou-nascuti (glaucomul congenital).

Presiunea intraoculara poate creste in doua cazuri importante:

  • lichidul intraocular se produce intr-o cantitate excesiva;
  • cand este afectata evacuarea lichidului intraocular prin sistemul de drenaj al ochiului, in rezultatul modificarii acestuia.

In consecinta, creste presiunea intraoculara. Presiunea intraoculara inalta prea puternic actioneaza asupra membranei externe a ochiului, care, la locul iesirii nervului optic, este cea subtire.

Un rol important in aparitia glaucomului il joaca si factorul ereditar. Daca rudele dumneavoastra au suferit de glaucom, dumneavoastra trebuie sa fiti deosebit de prudent si sa consultati in mod regulat un medic oftalmolog.

PTOZA PALPEBRALA(PLEOAPA CAZUTA).

Pleoapa cazuta a unuia sau a ambilor ochi poarta numele de ptoza palpebrala sau blefaroptoza.

Ptoza palpebrala poate fi congenitala atunci cand copilul se naste cu ea dar poate fi si dobandita pe parcursul vietii.

Ptoza palpebrala CONGENITALA poate afecta unul sau ambii ochi. Este posibil sa fie vizibila de la nastere iar in anumite situatii poate fi identificata mai tarziu pe parcursul primului an de viata.

Prezenta ptozei creeaza un prejudiciu estetic cat si unul functional. Campul vizual al ochiului cu ptoza este un camp de regula amputat in regiunea superioara iar in ptoza severa a unui ochi exista un risc semnificativ de vedere scazuta a ochiului respectiv (ambliopie), in situatia in care prevenirea acesteia este neglijata.

Foarte frecvent ochiul afectat are astigmatism ( o deformare de curbura a corneei care impune prezenta ochelarului) datorat presiunii exercitate de pleoapa cazuta.

In ptozele medii si severe copilul prezinta si o pozitie vicioasa a capului (torticolis) prin care copilul incearca sa compenseze zona “oarba” acoperita de pleoapa, mai ales ca majoritatea lucrurilor si persoanelor sunt mai inalte decat el si atunci ridica barbia, lasand capul pe spate.

Tratamentul este chirurgical dar indicatia ca varsta este diferita in functie de severitatea afectiunii.

Ptoza palpebrala DOBANDITA apare pe parcursul existentei si trebuie sa reprezinte un semnal de alarma pentru pacient pentru ca este semnul afectarii nervului care coordoneaza miscarea pleoapei . Situatiile in care se poate produce acest lucru sunt: boli autoimune , boli neurologice, tumori cerebrale sau orbitare, distrofii musculare etc.

INFECTII SI INFLAMATII ALE OCHIULUI

1.CONJUNCTIVITA

Conjunctivita, în cele mai diverse forme ale ei, este o inflamaţie a stratului cel mai superficial al ochiului, numit conjunctivă, inflamaţie care de cele mai multe ori este de natură bacteriana,virala,alergica. Mai rar, conjunctivita poate avea şi alte cauze: unii factori chimici iritanţi sau un fond de sindrom de ochi uscat. Dacă se asociază şi cu inflamaţia sau infecţia corneei, se numeşte kerato-conjunctivită.

Simptomele subiective sunt: mancarime, senzatie de corp strain, usturime,senzatie de arsura, uneori usoara fotofobie. Obiectiv, se constata inrosirea ochiului prin dilatarea vaselor de sange ale conjunctivei, secretie conjunctivala, hiperlacrimare. Majoritatea conjunctivitelor sunt de natura infectioasa. Unii pacienti fac infectia in urma unui contact cu rude sau colegi ce prezinta conjunctivita, direct sau prin intermediul unor obiecte infectate (perna,prosop,batista). CONJUNCTIVITA BACTERIANA

Pacientul prezinta prurit, senzatie de corp strain, senzatie de intepaturi sub pleoape,lacrimare,se caracterizeaza prin ochi rosu care poate fi asociat cu edemul (umflarea) pleoapelor, secretie conjunctivala mucoasa sau purulenta, lipirea pleoapelor dimineata, ganglioni preauriculari mariti de volum.

Vederea nu este afectata.

Tratamentul conjunctivitelor bacteriene se face cu antibiotic care se administreaza local sub forma de colir sau unguent oftalmic in sacul conjunctival inferior. La recomandarea oftalmologului se poate realiza examenul secretiei conjunctivale iar alegerea antibioticului se va face in functie de rezultatul antibiogramei. CONJUNCTIVITA VIRALA

Este determinata de obicei de adenovirus. Ea poate aparea in cadrul unei infectii respiratorii superioare, insotita de febra dureri de cap, ganglioni preauriculari mariti.

Bolnavul prezinta de obicei, inrosirea ambilor ochi, secretie conjunctivala apoasa. CONJUNCTIVITA ALERGICA

Apare datorita unei sensibilizari anormale a conjunctivei la anumiti factori numiti alergeni: polen, pene, alimente, cosmetice, medicamente.

Conjunctiva poate fi interesata izolat sau in acelasi timp cu pielea sau alte mucoase(rinita).

Debutul este brusc, cu senzatie de mancarime,intepaturi,congestie conjunctivala, secretie filamentoasa dar redusa. Pielea pleoapelor poate avea un aspect eczematos caracteristic.

Tratamentul se face cu antihistaminice,corticosteroizi. Se va cauta depistarea si eliminarea alergenului in cauza.

2.ULCIORUL

Urciorul, numit ştiinţific şi orgelet, este o infecţie de la nivelul glandelor ce se deschid la marginea cu gene a pleoapelor. Mai rar, acest gen de infecţie apare la nivelul conjunctivei pleoapelor, adică pe ţesutul interior al pleoapelor.Urciorul apare pe fondul slăbirii imunităţii organismului, cel mai frecvent fiind afectate persoanele în vârstă şi copiii.

Dacă apare o astfel de afecţiune, trebuie luate urgent măsuri de tratament pentru că pot apărea complicaţii (pleoapa este o zonă intens vascularizată şi infecţia se poate deplasa către zona cerebrală).

Tratamentul constă în administrarea de picături din oră în oră şi în aplicarea de comprese reci. Dacă urciorul nu se retrage, ci creşte, provocând un edem pe pleoapă, se recurge la un antibiotic oral, recomandat de medicul oftalmolog.

3.SALAZION

Salazionul este una dintre cele mai des întâlnite complicaţii ale orjeletului sau urciorului. Dacă urciorul înseamnă o infecţie, salazionul înseamnă doar umflarea unei glande din apropierea pleoapei.

Este ca un nodul nedureros, dacă nu apare o suprainfecţie şi se tratează, după caz, cu corticosteroizi sau alte antiinflamatoare.

Dacă nodulul este mare, se poate îndepărta chirurgical, pentru a nu afecta vederea. Dacă există şi o suprainfectare a locului sau glandei, se recomandă terapie cu antibiotice, în funcţie de rezultatele analizelor şi tipul de bacterie sau ciupercă prezentă.

4.BLEFARITA

Inflamarea pleoapelor din cauza unei infecţii cu bacterii sau a unei alergii la cosmetice (creion dermatograf, rimel, cremă de faţă, etc) se numeşte blefarită.

Pe lângă umflarea pleoapelor şi înroşirea pielii, blefarita mai manifestă şi mici „cojiţe” pe gene, iar in cazurile de blefarită cronică, pleoapele prezintă răni, cu crustă gălbuie şi supurări de la suprainfecţii.

În cazul în care aveţi astfel de simptome, nu faceţi spălături cuc eai de muşeţel. Cel mai bine este să mergeţi la medicul oftalmolog, care vă poate da tratamentul potrivit, adică fie antibiotic (dacă este vorba de o infecţie bacteriană), fie antialergic (dacă inflamarea se datorează unui produs cosmetic).

ENTROPION, ECTROPION

Entropion este termenul medical ce descrie o malpozitie a genelor (anexele pleoapelor) care se caracterizeaza prin existenta unei directii inverse de crestere.

Mai precis, in loc sa fie directionate spre exterior (cum este normal) ele sunt orientate spre interior si se afla in permanenta in contact cu ochiul.

Genele agreseaza si irita ochiul, ceea ce determina aparitia unor leziuni conjunctivale si corneene (cu cicatrizare ulterioara). Aceasta afectiune poate sa apara la toate grupele de varsta insa este mai frecventa la adulti. Apare si la nou nascuti ca defect congenital.

Cel mai frecvent, pacientul poaten acuza:

  • Durere oculara;
  • Senzatie de corp strain in ochi;
  • Fotofobie (sensibilitate exagerata la lumina);
  • Hiperlacrimatie;
  • Scaderea acuitatii vizuale;
  • Scurgeri oculare.

In cazul in care diagnosticul de entropion a fost deja stabilit, insa pacientul este tinut sub supraveghere si tratament medical, trebuie sa fie considerate semne ale agravarii starii sale, urmatoarele:

  • Scaderea acuitatii vizuale;
  • Fotofobie;
  • Durere oculara;
  • Inrosirea exagerata a ochiului.
  • Tratamentul medicamentos include:

    • Adminsitrarea de lacrimi artificiale si lubrefiante oftalmice pentru protejarea suprafetei globului ocular;
    • Administrarea de antibiotice, corticosteroizi si promovarea unei igiene corespunzatoare in vederea tratarii blefaritei (cauza de entropion spastic);
    • In prezent exista numeroase tehnici chirugicale de tratare a entropionului. Procedura este aleasa in functie de tipul de entropion al fiecarui pacient.

      ECTROPION

      O alta importanta problema oculara intalnita mai ales la persoanele in varsta este numita ectropion. Diagnosticarea este extrem de simpla deoarece principalul simptom este rasfrangerea in afara a marginii libere a pleoapei care are drept rezultat imposibilitatea ocluziei fantei palpebrale.

      De aici o serie intreaga de tulburari conexe: uscarea si dezelipitelizarea corneei cu aparitia keratitei lagoftalmice, hipertrofierea conjunctivei si epifora- curgerea lacrimilor pe obraz datorita pierderii contactului punctului lacrimal cu lacul lacrimal.

      Tipuri de ectropion:

      • ectropion congentital;
      • ectropion cicatricial;
      • spastic
      • paralitic;
      • senil.
      • Tratamentul pentru ectropion este chirurgical si se alege in functie de etiologia ectropionului. Pentru ectropionul cicatriceal se practica excizia cicatricelor retractile si inlocuirea lipsurilor de substanta cu tegument care va fi preluat din alte regiuni ale corpului.

OBSTRUCTIA DE CANAL LACRIMAL

Este cea mai frecventa anomalie congenitala a cailor lacrimale. De obicei, obstructia este situata in meatul nazal (mucus, membrana, periost).

Apare la 30% din nou nascuti, in primele 3 saptamani de viata.

SIMPTOMELE : sunt simple – la scurt timp dupa nastere, apare secretie galbuie la unul sau ambii ochisori, mai mult sau mai putin abundenta.

Uneori, mai ales dimineata, aceasta secretie apare sub forma unor cojite maronii, copilul trezindu-se cu ochisorii “ lipiti “ ; alteori, secretia este galben-purulenta, continuand sa se formeze pe tot parcursul zilei. Foarte important de mentionat ca ochiul in cadrul acestei patologii nu este rosu, ceea ce ne arata ca este vorba de o imperforatie de canal si nu de o conjunctivita.

În majoritatea cazurilor, canalul lacrimal al copilului se va deschide singur între 6 luni până 6-9 luni. Dacă persista dincolo de aceasta varsta este necesară operaţia pentru a face să dispară blocarea canalului lacrimal al copilului dumneavoastră, pana atunci putând fi incluse tratamente precum:

  • Masajul naso-lacrimal, în care masaţi colţul interior al nasului copilului de 2 pana la 3 ori pe zi.
  • Curăţarea oricăror scurgeri sau materii din ochi cu o compresa umeda.
  • Picături de ochi cu antibiotic când scurgerile din ochi devin abundente.
  • Antibiotice orale daca copilul dumneavoastră dezvoltă simptome de dacriocistită.
  • Tratamente chirurgicale
Programeaza online